LOGOPEDIE
Terapia logopedică are un caracter aplicativ, de prevenție și înlăturare a tulburărilor de limbaj și comunicare în vederea dezvoltării psihice și emoționale normale a copilului și de a facilita integrarea în comunitate.
Durată ședință de logopedie: Ședința de logopedie durează 50 de minute și include feedback-ul final.
Evaluarea logopedică dureaza 50 de minute, primele 10-15 minute se intervievează părinții (după caz) apoi copilul. Testele folosite sunt în funcție de vârstă și diagnosticul medical.
Pentru copiii până în 2 ani, se aplică Proba de limbaj PĂUNESCU și evaluarea anatomo-funcțională a aparatului vorbirii.
La început, copilul învață pronunțarea sunetelor prin imitație și prin joc, apoi realizează cuvintele, propozițiile și frazele. În acest proces de însușire a limbajului oral, aproape toți copiii mici prezintă probleme de tip dislalic. Unele trec neobservate, dar altele, netratate la timp pot crea complexe, pot împiedica învățarea școlară și pot constitui o piedică în procesul dezvoltării personale.
Cele mai întâlnite tulburări de limbaj la copiii de vârstă preșcolară și scolară sunt:
- Tulburările de pronunție: este afectată pronunția unuia sau a mai multe sunete: dislaliile, rinonaliile, dizartria
- Tulburările de ritm și fluență: bâlbâiala, tahilalia: vorbirea accelerată, bradilalia: vorbirea foarte lentă
- Tulburări ale limbajului scris-citit: dislexo-disgrafia
- Dislaliile reprezintă cele mai frecvente tulburări de limbaj întâlnite la copiii de grădiniță. Dislalia consta în deformarea, substituirea, omiterea, înlocuirea sau inversarea anumitor sunete în vorbirea spontană cât și în cea reprodusă. Sunetele cele mai frecvent afectate sunt consoanele, în special cele care apar mai târziu în vorbirea copilului R, S, S, L, J, Z. Este important de știut că există sunete cu puncte de articulare apropiată care formează „perechi”: „R şi L”, „F şi V”, „C şi G”, „S şi Z”, „S și J”, „T şi D” etc. De multe ori, când copilul nu poate emite unul dintre sunetele unei perechi, îl inlocuiește cu celălalt. De exemplu, atunci când copilul nu poate emite sunetul „R” va spune în loc de „rață” „lată”.
Cauzele acestor tulburări pot fi determinate de malformații ale organelor care participă la actul vorbirii (buze, limbă, maxilare, bolta palatină, dinţi), modelul verbal gresit al părintelui, educatoarei, pe care copilul și-l însușește prin imitație. Încă de bebeluș și se continuă în copilăria mică, părinţii, bunicii se adresează folosind multe diminutive și astfel se ajunge în situația în care copilul pronunță defectuos pentru a se alinta. Oricât de drăguț și haios poate părea, nu este bine să încurajați acest comportament verbal.
Până la vârsta de 3 ani și jumătate/ 4 ani aceste dificultăți de a pronunța corect sunetele și cuvintele nu sunt problematice pentru că sunt datorate particularităților sistemului nervos central și nematurizării aparatului fonoarticulator. După această vârstă copilul are „instrumentele” necesare pentru a vorbi corect și, dacă nu se întâmplă așa, este cazul ca familia să se adreseze unui logoped.
Terapia tulburărilor de limbaj cuprinde activități care impun o dezvoltare armonioasă a mai multor planuri:
Exerciții generale (imitarea mersului, mișcări ale brațelor și gâtului și rotirea acestora, imitarea aplaudatului, exerciții pentru întărirea musculaturii toracice și abdominale, etc).
În funcție de diagnostic, se pot efectua exerciții de gimnastică cu diferite părți ale corpului. De exemplu, în tulburările limbajului scris se exersează brațul, mâna, degetele).
